Tot

Vreau sa plang cat ma tin plamanii, sa urlu cu disperare pana ma fac albastra si imi pusca venele , pana ma sufoc si nu imi mai simnt respiratia, sa ma inec in propriile lacrimi,  sa starng din ochi ca si cum i-as stoarce ca pe o carpa uda, sa sa cad lata pe jos fara nici o putere. Sa plang ca un copil care nu mai poate de oboseala, un copil care vrea liniste, un bebe care vrea nani.
Nu sti cum e asa-i? Nu sti ce zic sau ce vreau. Ma faci nebuna dar asta sunt.
Tu cunosti sentimentul acela cand ai o bomboana si o dai numai ca sa simnta celalalt ,mai bine, si o dai, si ii place , si iti intoarce spatele si pleaca si nu zice multumesc sau vrei si tu, cunosti cum e sa iti pui sufletul pe tava si sa ti-l faca la cuptor, sa il manace tot si sa se linga si pe degete, si atat!
sunt asa zile cand spui ca asta nu o sa o mai faci, dar mine o iei de la capat, la fel, aceiasi bomboana.