Blestem

Pentru ca doar atunci sti ca defapt nimic nu conteaza, nici tu nici el nici ce e sau cine ati fost, pentru ca fractiunea aceea e infinita iar din interior privita ai impresia ca nu o sa se termine niciodata. Nu are importanta timpul, viata sau ca ploua, paradoxal ca e senin dupa multe zile urate sau ca nu mai ai bani nu ai paine, oricum de atunci nici aer si suflu nu ai si simnti cum scazi din puteri, parca celula cu celula se duc dupa el, parasind ca si el domiciliu. Nu intelegi de ce curg lacrimile, si ele te parasesc si te lasa singura, pustie. Chiar si mirosul ti l-a luat cu el, si nu mai miroase a trandafiri rosii de gradina si a iarba, nici nu sti a ce miroase, poti sa vezi dar totul e cam gri. Nu mai ai dorinte, nu mai ai vise sau ambitii, traiesti retoric, parca din intamplare si tot din intamplare nu iti mai amintesti nimic. Ai parca nevoie de un film cu o poveste, frumoasa cu un final fericit si cu dragoste multa dragoste si cu intamplari frumoase si cu iubire, da iubire si chiar si cu sex pentru ca iti sunt cunoscute undeva prin memorie dar nu stiu unde, poate el isi aminteste, defapt chiar iti doresti sa isi aminteasca tot, dar absolut tot. Il blestemi sa isi aminteasca.
Sa te vada inger cand inchide ochii, sa te simnta pura cand incearca sa respire, sa te vada prin casa cand se intoarce, sa isi aminteasca diminetiile somnoroase cu voi doi, goi, cand il bate soarele sau sa iti simnta pielea cand se spala pe maini, sa nu reuseasca sa doarma daca nu te ia in brate si sa isi inece amarul in tigari si alcool pana cand si imaginatia o sa ii joace feste si sa planga atat sa planga pana inunda si pe el si sa ajunga pana la tine si doar atunci sa adoarma, si si atunci sa spere ca maine vei fi langa el. Pentru ca el stie ca nimic nu conteaza, nici el nici tu nici voi si sa doara, asa sa doara cum te doare si asa sa ii fie cum ai vrea tu sa fie.