Adeba

Aiurea

    Iti multumesc pentru a nu stiu a cata oara pentru tot. 

    Ai futut tot feng shuiul. L-ai nimicit si ai inventat un nou stil. Adeba. 

    Ce-i aceia? 

    Uita-te in oglinda, si ai sa vezi. 

    Ce proasta sunt, tu vezi doar ce vrei sa vezi, niciodata nu o sa te inveti minte ca adevarul poate si acela pe care nu vrei tu sa il accepti. Ar trebui sa fiu impartiala, obiectiva si sa nu favorizez partile, iarta-ma nu sunt judecator. Sunt diplomata, aia da. Dar vai de tine sa las diplomatia deoparte. 

    Nimic nu e intamplator, si se pare ca aici am muscat-o, stiam ca soarta se va intoarce, stiam ca nu trebuie sa las garda jos, stiam ca trebuie sa fiu precauta, uite-ma am trait, am trait asa cum am vrut! Ma dezvolt in fiecare secunda, cunosc o gramada de oameni, parareri, locuri, oprinii, ma formez cum imi place, ma dezvolt cum ma taie capul, nu ma mai manipulezi si pierzi controlul. Devin independenta, am salar.

    Nu imi pare rau nici de primul zbor, am invatat ca sunt singura care isi poate controla emotiile, sti cat uram sa cunosc oameni noi, ei uite ca am cunoscut, vieti, culturi, pareri, deprinderi noi si le-am imprumutat, nu tot, dar destul sa ma cunosc. Am vazut locuri unice, am trait senzatii nebanuite, am gustat lucruri pe care, sub globul de sticla nu puteam sa mi le imaginez. Am dat de gust, si ce e pacat e ca gustul imi place.
    Decizia defapt e simpla. Frica e oricum componenta a sangelui, si traiesc cu ea oricand. Senzatia de a inota deasupra unui platou negru, a simtii sub picioare vulcanul activ, de a traii la inaltimi abrupte fata de nivelul marii, asta e frica pura, asta e in sange. Esti mic copil, esti nimic, sau tot pentru tine.