pentru ochii aia verzi
Sa mor eu daca nu, ai un stil...
Cum draq nimic nu te multumeste. Daca iti dau de ce iti dau, daca nu iti dau de ce nu iti dau, cand eu am doar o bucatica de oferit, nu tu vrei toata portia si supliment. Daca e alba de ce e alba, daca e neagra de ce nu e gri, pe bune zau, si rosu e culoare si o poti face cum vrei, lasa-ma naibii pe mine in pace si fa-ti culoarea ta, mov, lila-n dungi cu picatele si hotaraste-te odata ce supararea vrei.
Pe bune, acuma incepi sa plangi, asta ne mai lipsea. Plangi no, treaba ta, fa-te de cacat ca asta sti cel mai bine sa faci, plangi ca o fraiera si inroseste-te ca un rac, si da 3 pasi inapoi, si sufocate de lacrimi, inverzeste-ti ochii aia superbi si descarca-te mama ei de treaba odata sa putem vorbii si noi ca adultii.
Zi zau, acum arunci cu venin, cu vorbe amare, ma doare, pe bune, ma omori, asta vrei.
Da stiu, doar eu sunt de vina, e doar vina mea. Ai un stil sa mor eu, ce vulcan, ce hazarde naturale, ce cutremure sau riscuri, esti cel mai puternic fenomen meteo, astologic, pamantean, si uman, esti data draq. Esti un munte de energie, nu te togmesc nici in zeci de epoci. Asa iti mai place sa ma urasti, e, stiu ca e doar vina mea, o sa inebunesc langa tine si asta e, ma invat eu in cateva sute de ani. Da-mi putere Doamne, sa te inteleg, rabdare sa te iert si energie sa tin pasul cu tine, ca fara mine, a fi vai samar de capul tau.
Esti o superbitate, un miracol, o minune, o zeita, esti atat de ... sti ce zic, nu zic, nu exista cuvant pentru cum esti. Pe cat de frumoasa esti, pe atat de periculoasa esti, legea naturii, de la leii incoace.
Acum zambesti, razi, glumesti, daca interlocutorul tau intrazneste sa faca un minim gest sa nu iti convina, eu zic ca plec...initial te uiti urat, urat egal a-i baga sabia in ochi. Daca nu se prinde si continua, devi sarcastica, il umilesti subtil, eu deja ies pe usa, nu indraznesc nici sa te privesc. Nu se prinde, e bou, vai si amar de soarta lui. Dai cu biciu, ridici tonul, il torturezi cu zambetul pe buze, il ageti cu ace subtiri si tragi puternic parca il dezintegrezi. Da semne ca cedeaza, se prinde si nu isi pune mintea cu nebunii. Iti suprind o privire, cum sa iasa flacari din ochii aia verzi, iti agat o flacara si iti transmit telepatic sa vi, sper sa nu regret... Reusesc te ridici, multumesti sarcastic si iti stingi tigara cu scrumul spre el, sufli fumul tacticos, si parca se prelinge pe el, rujul rosu, paca sunt flacari... se traga inapoi, vai saracul de mine, ies, inainte, ma asigur ca nu ai dat foc la nimic.Vi, bun e bine.
Nu zici nimc. Asta nu e bine. Iti mai aprinzi o tigara si tragi tare.Taci mac, si eu nu zic nimic.
Simt in aer furtuna, e pe vine, tare as vrea sa nu ma prinda si pe mine.
Si taci, si iar o luam de la inceput. de ce alb si nu e negru...
Cum draq nimic nu te multumeste. Daca iti dau de ce iti dau, daca nu iti dau de ce nu iti dau, cand eu am doar o bucatica de oferit, nu tu vrei toata portia si supliment. Daca e alba de ce e alba, daca e neagra de ce nu e gri, pe bune zau, si rosu e culoare si o poti face cum vrei, lasa-ma naibii pe mine in pace si fa-ti culoarea ta, mov, lila-n dungi cu picatele si hotaraste-te odata ce supararea vrei.
Pe bune, acuma incepi sa plangi, asta ne mai lipsea. Plangi no, treaba ta, fa-te de cacat ca asta sti cel mai bine sa faci, plangi ca o fraiera si inroseste-te ca un rac, si da 3 pasi inapoi, si sufocate de lacrimi, inverzeste-ti ochii aia superbi si descarca-te mama ei de treaba odata sa putem vorbii si noi ca adultii.
Zi zau, acum arunci cu venin, cu vorbe amare, ma doare, pe bune, ma omori, asta vrei.
Da stiu, doar eu sunt de vina, e doar vina mea. Ai un stil sa mor eu, ce vulcan, ce hazarde naturale, ce cutremure sau riscuri, esti cel mai puternic fenomen meteo, astologic, pamantean, si uman, esti data draq. Esti un munte de energie, nu te togmesc nici in zeci de epoci. Asa iti mai place sa ma urasti, e, stiu ca e doar vina mea, o sa inebunesc langa tine si asta e, ma invat eu in cateva sute de ani. Da-mi putere Doamne, sa te inteleg, rabdare sa te iert si energie sa tin pasul cu tine, ca fara mine, a fi vai samar de capul tau.
Esti o superbitate, un miracol, o minune, o zeita, esti atat de ... sti ce zic, nu zic, nu exista cuvant pentru cum esti. Pe cat de frumoasa esti, pe atat de periculoasa esti, legea naturii, de la leii incoace.
Acum zambesti, razi, glumesti, daca interlocutorul tau intrazneste sa faca un minim gest sa nu iti convina, eu zic ca plec...initial te uiti urat, urat egal a-i baga sabia in ochi. Daca nu se prinde si continua, devi sarcastica, il umilesti subtil, eu deja ies pe usa, nu indraznesc nici sa te privesc. Nu se prinde, e bou, vai si amar de soarta lui. Dai cu biciu, ridici tonul, il torturezi cu zambetul pe buze, il ageti cu ace subtiri si tragi puternic parca il dezintegrezi. Da semne ca cedeaza, se prinde si nu isi pune mintea cu nebunii. Iti suprind o privire, cum sa iasa flacari din ochii aia verzi, iti agat o flacara si iti transmit telepatic sa vi, sper sa nu regret... Reusesc te ridici, multumesti sarcastic si iti stingi tigara cu scrumul spre el, sufli fumul tacticos, si parca se prelinge pe el, rujul rosu, paca sunt flacari... se traga inapoi, vai saracul de mine, ies, inainte, ma asigur ca nu ai dat foc la nimic.Vi, bun e bine.
Nu zici nimc. Asta nu e bine. Iti mai aprinzi o tigara si tragi tare.Taci mac, si eu nu zic nimic.
Simt in aer furtuna, e pe vine, tare as vrea sa nu ma prinda si pe mine.
Si taci, si iar o luam de la inceput. de ce alb si nu e negru...
