de doua ori zece.
Am impresia ca au trecut douazeci de ani in iarna asta, si nu pot sa ma obijnuiesc de nici o culoare, cu verdele.
Acum nu simnt verde,nu simnt curat.Am ramas prinsa in vraja mizeriei si a frgului, am ramas acoperita de zapada si stau inghesita de lacrimi si sentimente ostile si sunt neputincioasa.
Copacii, iarba florile si toate restu'.ma indeamnda sa zambesc, stiu asta se intampla in fiecare primavara, dar parca anul asta a fost prea mult.
.
Nu demult ,totul parea o joaca, unde totul se castiga ,nimic nu se pierde.
Acum totul s-a pierdut, restu toti au castigat.
nu cunosti si nici nu o sa cunosti vreodata gandurile si idealurile ce stau ascunde in podul suferintei mele.Nu o sa vezi niciodata sperantele si visele dorintelor mele.Fac totul exact asa cum mi se cere, plangand si suspind cu durere si cu sange pentru ca nu e ceea ce vrea. Ma intrebi des, ce vreau?
Oricum as spune-o nu pot exprima in totalitate ce vreau.cateodata nu stiu ce vreau.ma multumesc cu caldura si o mangaiere si inchid ochii si ma imaginez in poza. Ma imaginez cu stau si studiez comportamentul uman, stau si studiez dorinte, implinire si fericire si zambesc odata cu ei.Si plang odata cu ei.si ma bucur sau sufar si ma aud pe mine si nu pot sa ma vad, ma invart dezorientata si ma caut isteric, incerc sa imi prind vocea odata cu ea sa ajung la mine si nu pot si nu simnt si nu ma vad si dintr-o data ma simnt in mine, goala , pustie si fara putere , dar vad poza, in care zambeam si nu ma recunosc.si iarasi ma intreb...ce vreau ?
Acum nu simnt verde,nu simnt curat.Am ramas prinsa in vraja mizeriei si a frgului, am ramas acoperita de zapada si stau inghesita de lacrimi si sentimente ostile si sunt neputincioasa.
Copacii, iarba florile si toate restu'.ma indeamnda sa zambesc, stiu asta se intampla in fiecare primavara, dar parca anul asta a fost prea mult.
.
Nu demult ,totul parea o joaca, unde totul se castiga ,nimic nu se pierde.
Acum totul s-a pierdut, restu toti au castigat.
nu cunosti si nici nu o sa cunosti vreodata gandurile si idealurile ce stau ascunde in podul suferintei mele.Nu o sa vezi niciodata sperantele si visele dorintelor mele.Fac totul exact asa cum mi se cere, plangand si suspind cu durere si cu sange pentru ca nu e ceea ce vrea. Ma intrebi des, ce vreau?
Oricum as spune-o nu pot exprima in totalitate ce vreau.cateodata nu stiu ce vreau.ma multumesc cu caldura si o mangaiere si inchid ochii si ma imaginez in poza. Ma imaginez cu stau si studiez comportamentul uman, stau si studiez dorinte, implinire si fericire si zambesc odata cu ei.Si plang odata cu ei.si ma bucur sau sufar si ma aud pe mine si nu pot sa ma vad, ma invart dezorientata si ma caut isteric, incerc sa imi prind vocea odata cu ea sa ajung la mine si nu pot si nu simnt si nu ma vad si dintr-o data ma simnt in mine, goala , pustie si fara putere , dar vad poza, in care zambeam si nu ma recunosc.si iarasi ma intreb...ce vreau ?
