ieri

    Nu mai esti copil, nu iti mai permiti sa te pierzi in fantezii. Eu nu misc, dar in mine totul are o viteza uimitoare, si gandesc profund si atent si uit si imi amitesc si imi e frig si nu pot sa ma concentrez si innebunesc.

    Nu respir, dar sangele imi fuge ca nebunul spre inima alimentand si ultima farama de speranta . 

    Stiu ca pare imposibil si totusi cred, pentru ca tu m-ai invatat sa sper in ce nu se poate spera si sa lupt pentru ce nu se poate castiga. 

    Cateodata imi e atat de dor de simplitate si de puritate si de tine. 

    Simt furie si nu o pot controla si ma doare decizia ta. Nu te-am putut face sa vezi ce era de vazut si nu putut sa vad mai departe de tine. 

    Am fost doi , la un loc, intr-un moment nepotrivit. 

    Ma simnt amenintata de prezenta ta si imi provoci frica. Imi e groaza pentru ca stiu ca la fel se va intampla si de data asta, ma vei ameti si mai vei purta prin sentimente si imi vei spune o poveste, dar eu iar te voi opri inainte de a incepe. 

    Esti o flacara, iar eu carbune. Ma mobilizez dar nu imi iese. Nu sunt un copil. nu imi mai permit sa ma pierd in fantezii. 

    Am auzit ca iti e bine, dar mie imi dezvalui ca nu e chiar asa. Am auzit ca iti pare rau dar mie imi spui altceva.     

Ieri e tarziu iar noi ne-am pierdut demut. Nu mai conteaza ca te-am stiu. Intre noi a ramas ce s-a intamplat iar ce s-a intamplat a fost dovada vie ca roata se intoarce, pana tu ai pus piedica la roata ta dar roata mea .     Inchide ochii, adu-ti aminte : intreaba-te de ce. Regretele si durerea sunt facute de amintiri.