nebun

    Nu o sa sti niciodata ce iti lipseste pana nu iti lipseste. 

    Imi lipsti. Simt cum te plimbi prin casa si cauti ceva dulce, nu iti gasesti locul si incerci sa iti faci de lucru, iar pe telefon.     

    Cand e liniste ma uit la scaun si imi doresc din tot sufletul sa fi acolo mai mult decat imaginatie. 

    Nu mai fac patul, poate vrei sa mai dormi. Nu imi e cald si nici frig, cu tine imi era numai bine, fara tine mi-e nici cum. 

    Era mai usor daca ma taia cineva, dar asa tare doare cand te tai singur. Vreau sa cred ca simnti la fel iar prioritatile lamei de cutit sunt acelasi. 

    Nu esti doar cineva, esti acel cineva care imi umplea camera, acel cineva care ma ambitiona cand nu aveam nici un pic de vointa, esti acel cineva care respira acelasi aer cu mine si manca din aceasi mancare la doispe...esti cel pe care il imploram sa faca ce vreau eu, cand vroiam eu si facea. 

    Mi-am imaginat intr-un moment de oboseala,cum ar fi daca. Am indraznit o singura data, iar imaginatia printr-un artificiu supranatural s-a transformat in realitate.
    Hai sa ne iubim cat putem de mult, hai sa ne pupam si mai mult, hai sa facem dragoste pana obosim, dupaia pentru ca nu ne-am saturat sa povestim pana dau zorile si sa adormin unul in bratele celuilalt pana la apus, si sa o luam de la inceput.

    Hai sa plangem ca ne e greu si sa zambim ca ne treaca. Hai sa ne avem unul pe celalat si sa rezolvam impreuna toate problemele posibile, sa ne certam din chestii banale si sa ne impacam fericiti. Hai sa ne plimbam cand ninge si sa stam de ploaie, in casa. Sa cantam cat ne tin plamanii si sa dansam, si sa ne jucam si sa mancam si sa facem curat, hai sa nu ne facem patul sa nu ne aranjam hainele, sa le aruncam pe jos si sa le strangem la sfarsitul saptamanii. Hai sa nu ne pese si sa fim doar doi, noi doi.
    Stim, la fel de bine, e doar o incercare. Un obstacol,imens, dar e un obstacol. Unul pe care trebuie sa il trecem separati dar totusi impreuna.